Switching to Vama Mode....

Data trecuta cand am facut asta, am avut parte de un w-end (aproape) minunat*.
Acum este sambata, 11:07 AM, si incerc sa ma fofilez de la servici. Am bagajul in masina, costumul pe mine, iar marea e la locul ei, ca deobicei. Am gandul la momentul in care am sa ma intnid iar, pe nisip. Intrebata fiind la un moment dat daca ar mai fi ceva ce si-ar dori pe aceasta lume, draga mea surioara a raspus ca ar mai pune inca 24 de ore la o zi. Acum o inteleg de ce. Sub dictonul TIME takes too much TIME, v-am pupat, s-am sters-o...iar...spre...Vama......



*Iti multumesc enorm pentru gestul facut, a contat cat 24 de ore in plus la o zi.

Sa speram ca....

....va fi bine. Angajatul pe care-l aveam lucrator pe masina de plastifiat si-a dat demisia. In aceasta industrie este foarte greu sa gasesti oameni care sa stie sa lucreze pe aceasta masina. De aceea este bine sa mergi pe cunostinte, prieteni, sau tot felul de alte "piste" din astea. Asa ca acum am un baiat nou, el fiind baiatul unui coleg de munca de al meu. Sper sa invete cat de curand meseria de plastifiator, ca sa pot da drumu la treaba mai bine.
Hopefully...

Am ridicat bariera de comunicare....

Nu ma prinsesem ca nu am scos ban-ul pentru comment-uri. Acum e free la opinii.
In rest vroiam sa va povestesc despre....despre....nici eu nu mai stiu. Sunt la servici acum. E aglomerat, eu ascult Madona printre hartii, rapoarte de consum, si alte chestii. Aseara am vazut meciul Steaua -Galata, boring. M-am pricopsit si cu o indigestie de zile mari, care m-a dat complet peste cap si m-a innebunit. Tot asa am aflat si ca ceaiul de menta este un completley turn-off, fiind pe departe cel mai tare si scarbos ceai posibil pe lumea asta.
S-apoi ce s-a mai intamplat zilele astea? A, unul dintre prietenii mei s-a indragostit cred. Dar daca vorbesc despre viata altora, nu inseamna ca nu o am si eu pe a mea. Heh, slava Domnului , ca a mai ramas cate ceva din ea. As fi dorit sa am mai mult timp pentru calatorii, si inca-mi doresc sa ajung la concertul Simply Red de la Brasov.
Asa, pentru sufletul meu.....

V-am povestit despre.....

....placerea mea de a cunoaste oamenii? Nu cred ca v-am spus asta despre mine. E un lucru pe care eu pun accent zi de zi. Dupa cativa ani de cand am descoperit acest lucru la mine, am ajuns sa trag si concluzii. Sunt ferm convinsa ca este dreptul lor sa se comporte ca atare, dar eu am o satisfactie maxima cand reusesc sa dau mastile jos unor oameni care au pretentia ca le pot tine pe fata tot timpul. Si eu aveam masti. Multe. Puteam fi fata cuminte, sau cea rebela, puteam fi cea singura sau super prietenoasa. In ultima vreme am avut sansa sa cunosc oameni multi, din sfere ale societatii destul de diferite. De la fiecare am luat cate ceva, cate o idee despre viata, iar pe fiecare in parte am stat sa-l cunosc*. Unii se lasa, altii nu. Cineva mi-a zis ca trebuie sa ai putere ca sa ii lasi pe ceilalti sa te cunoasca. La mine este ceva natural. Imi place sa fiu deschisa. Imi place sa impart.
Cum ii cunosc? Incercand sa interactionez cu ei, discutand, schimband pareri...si apeland la tot felul de parghii omenesti. Invat multe si judec multe. Experienta creste, de altfel si puterea de a alege. Cu unii te potrivesti, cu altii nu. Este foarte simplu. Oamenii devin defensivi cand observa ca vrei sa aflii despre ei. Altii se deschid ca aripile unui fluture, si tot la fel de rapid se inchid. Mai sunt cei care se deschid, raman asa, si mi se alatura in aceasta "calatorie". Suntem toti niste fire de paie pe aceeasi umbrela.
Oricum ar fi este frumos, si eu am multe de invatat din experienta cu Oamenii.




*Mi-as fi dorit sa pot castiga si bani din asta.

"De ce nu mai vrei...?!" *

-Uite de aia.... si ii tranti telefonul in nas, intorcandu-se din calea amintirilor care incercau sa o napadeasca. Si lor le-a trantit telefonul in nas, si inca mai face asta, de fiecare data cand ele incearca sa ii preia existenta. Sa o intoarca de pe o parte pe alta, la fel ca pe o clatita, ...prajita intr-un final, arsa intr-un sfarsit!

-S-a dus! Ce nu intelegi.... Nu....




*un post mai special