Everyday People a.k.a. "I can see you"

Stateam la coada la Angst. Ca-n fiecare zi, ce-i drept. Bineinteles ca era la casa acel baiat cu ochii verzi si gene mai lungi decat prevede legea, dar eu aveam doar o conserva de pate in brate (de Sibiu, dar tot nu-i paream interesanta). Pe el il vad zilnic. Aceasta este si ideea postu-lui de azi. Pe cine vad eu zilnic?
Draga mea Suki - mic si cret, tu esti in fata mea in fiecare zi, asa ca n-as putea sa te omit din aceasta lista. Apoi, da! Batraneii care stau pe margine la cersit in strada. Si pe ei ii vad, desi mi-as dori sa fac mai mult de atat in ceea ce-i priveste. Pentru ca la un moment dat te cam loveste-n fata, am observat ca si atunci cand plec la servici dimineata, plec cu aceeasi oameni, vecinii mei dragi (prea fericiti pentru ca si-au montata aerul conditionat - finally!). Ar mai fi motorul vecinului de langa mine, pe langa care trec, ingnorandu-mi intentia zilnica de a ma sui pe el. S-apoi, in statie la autobuz, la fix 8 fara 10, sunt aceeasi oameni. Asteapta resemnati autobuzul 301 - road to hell. Dar ei nu realizeaza.
Trecem rrrapid peste perioada din zi, pentru ca nu-mi doresc sa o contemplez si aici - poate ca cel mai dragut lucru care se intampla aici ar fi glumele si discutiile (i)morale sarate si pline de intelectualitate cu Darling, stii tu ...da da, tu - imi faci ziua draguta). Si ...taca paca, am ajuns acasa. Salut tanti, salut nenea pe la bloc, ce a mai explodat in subsol, ce caine a mai murit prin curte, macabru stiu, dar ei din asta traiesc. Acasa, nu-i nimeni. Liniste, in sfarsit!...trec 10 minute....20...30...hai gata, ca mi-a ajuns, sa urle muzica. Incepem cu "uite-o piesuca draguta, na-ti-o tie da-mi-o mie..." Odata simteam placere facand asta, acum, din pacate e monotonie. Mai stam un pic, si iesim inapoi in lume. Mie imi place "lumea". E interesanta, daca ai puterea sa o cunosti. Si cam atat...mai continuam...laterica. Ps: nepotul contabilei de la servici se joaca chiar acum cu incuietoarea de la birou. Poate ne blocheaza aici. He he he...