Cred ca totul a pornit de la ideea de a ma costuma pentru petrecerea de Halloween. M-am uitat in garderoba, ..si in momentul in care am vazut Jobenul care trona dupa o usa a unuia dintre dulapuri, totul a inceput sa se lege. Era sansa mea de a-mi implini dorinta pe care o am de cativa anu: Joben, Frac, Pantaloni Drepti, Tunica - Vesta, si baston. O imagine de pura eleganta masculina. M-am gandit ulterior ca nu am frac. Si atunci m-am pus pe cautari, in stanga si in dreapta. Multumita dragei mele iubite prietene and forever gonna' love you :))( n-o sa te parasesc niciodata/stii ca te ador pe tine si pe Coca si pe cei mici) am ajuns in garderoba Teatrului National din Bucuresti. As fi vrut sa fac cateva poze, ca sa imi puteti intelege uimirea: erau siruri, randuri, mormane intregi de haine de epoca, garderobe complete, palarii, sertare si rafturi intregi de incaltari, vechi noi...tot ce iti puteai dori. Bineinteles ca am gasit un frac pe marimea mea, lucru care m-a incantat maxim.
In schimb ceea ce m-a marcat a fost garderobierul. Sa va povestesc un ic despre el. Ma aflam in acea incapere extrem de mare si plina de haine, iar in aer plutea un miros "de vechi". Atat de "vechi" era si garderobierul. 75 de ani, si lucra la TNB din '73. Stia vrute si nevrute, si avea o eleganta in glas care mi-a permis sa-i cer cateva informatii despre munca lui. Mi-a spus cu o seriozitate debordanta cum ca el doar are grija de aranjarea hainelor, ca nu este si croitor si ca pe munca lui se bazeaza un intreg teatru national, cat si angajatii lui.
Ma simteam ca intr-o calatorie in trecut!
Cand ma voi duce sa duc costumele inapoi, il voi ruga pe acel domn sa imi ingaduie cateva cadre cu toata incaperea. Ar fi pacat sa nu vada si romanasu' nostru unde-si tine cultura noastra zestrea...
Numai bine!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Nego says: Asa se intampla mereu la noi: incepem sa regretam lucruri dupa ce nu le mai putem avea. N-ai cu cine!
Post a Comment