Cand te face unu (una) cu capu...

...ce faci?!

M-am trezit in aceasta minunata si noroasa dimineata de luni. Ca in fiecare luni. Ceaiul ceai, tigara tigara, dar ceva parca era schimbat. Conform ordinei de zi, m-am apucat de dat telefoane. Sun, si sun, si caut. Intalniri, care mai de care. E bine, ziua a inceput bine. Si totusi, ce e diferit? E mai frig...stiu.
Tragand din tigara matinala, mi-am dat seama ca nu este nimeni in aceasta dimineata care sa-mi dea peste mana, pentru ca fumez prea mult. S-atunci, fulgerator am realizat ce este diferit.
Oare incep sa ma obisnuiesc? Vreau sa ma obisnuiesc? Aceasta este normalitatea? Nu stiu.... Nici ca mai disec...Cert este ca obisnuinta te poate transforma, iti poate schimba gandirea si te poate purta spre o al fel de "normalitate" ca sa-i spunem asa. Gandesc ca ar trebui sa vina de la sine, sa ma poarte pe valurile obisnuintei. Oare asa va fi? Ii voi permite eu sa intervina in viata mea?
Simt nevoia sa-mi dea peste mana, sa-mi zica sa stau dreapta. Simt de altfel nevoia sa trec pe acasa mai des, dar sa stau si in "celalta lume". Acasa este locul unde eu revin, mereu. Am accesat un joc. Un tandem cu care eu nu eram obisnuita.
Of decizie, cum ma chinui tu pe mine mereu....
Te joci cu capul meu, si cu mintea mea.