Missing New York....

De cateva zile bune ma gandesc la NY. A fost, asa cum am mai precizat, AVENTURA VIETII MELE. Cred ca abia acum realizez ca am fost 1 saptamana, singura, libera, departe (foarte departe) de casa, fara telefon, fara nimeni si nimic in New York. Cand eram mica visam la acest lucru. Acum sunt mare, si in fiecare zi ma gandesc ca EU (fetita care visa) am fost acolo unde mi-am dorit. Unii zic despre acest lucru ca-i un vis realizat. Eu ii aprob, dar vreau sa va spun, voua celor care visati sa ajungeti intr-un loc anume, fie el si la 100 de km de casa, ca nimic nu este imposibil. Rememorez in fiecare noapte inainte sa adorm mirosul ierbii din Central Park, emotiile care m-au cuprins cand am aterizat pe Kennedy, imi aduc aminte cat de bine m-am sismtit pe Broadway si cat de speriata am fost cand am vazut Ny-ul de la inaltimea maretului Rockefeller.
Imi este groaznic de dor de acele sentimente, si traiesc zi de zi cu speranta ca pana la urmatoarea vizita la Ny, poate voi mai avea parte chiar si aici acasa, de aceleasi sentimente ce m-au cuprins, m-au cotropit si m-au facut sa simt cu adevarat ca TRAIESC!

Missing New York, always...