Incursiune in trecutul teatrului din Bucuresti...

Cred ca totul a pornit de la ideea de a ma costuma pentru petrecerea de Halloween. M-am uitat in garderoba, ..si in momentul in care am vazut Jobenul care trona dupa o usa a unuia dintre dulapuri, totul a inceput sa se lege. Era sansa mea de a-mi implini dorinta pe care o am de cativa anu: Joben, Frac, Pantaloni Drepti, Tunica - Vesta, si baston. O imagine de pura eleganta masculina. M-am gandit ulterior ca nu am frac. Si atunci m-am pus pe cautari, in stanga si in dreapta. Multumita dragei mele iubite prietene and forever gonna' love you :))( n-o sa te parasesc niciodata/stii ca te ador pe tine si pe Coca si pe cei mici) am ajuns in garderoba Teatrului National din Bucuresti. As fi vrut sa fac cateva poze, ca sa imi puteti intelege uimirea: erau siruri, randuri, mormane intregi de haine de epoca, garderobe complete, palarii, sertare si rafturi intregi de incaltari, vechi noi...tot ce iti puteai dori. Bineinteles ca am gasit un frac pe marimea mea, lucru care m-a incantat maxim.
In schimb ceea ce m-a marcat a fost garderobierul. Sa va povestesc un ic despre el. Ma aflam in acea incapere extrem de mare si plina de haine, iar in aer plutea un miros "de vechi". Atat de "vechi" era si garderobierul. 75 de ani, si lucra la TNB din '73. Stia vrute si nevrute, si avea o eleganta in glas care mi-a permis sa-i cer cateva informatii despre munca lui. Mi-a spus cu o seriozitate debordanta cum ca el doar are grija de aranjarea hainelor, ca nu este si croitor si ca pe munca lui se bazeaza un intreg teatru national, cat si angajatii lui.
Ma simteam ca intr-o calatorie in trecut!

Cand ma voi duce sa duc costumele inapoi, il voi ruga pe acel domn sa imi ingaduie cateva cadre cu toata incaperea. Ar fi pacat sa nu vada si romanasu' nostru unde-si tine cultura noastra zestrea...


Numai bine!

Despre ce a mai facut Sori....

...In ultimele zile,....

Pai as putea sa incep cu glorioasa actiune a "gaurilor in pereti". Prin urmare mi-am pus tablourile cu NY, Jeams Dean, tabloul pervers cu toaletele... si portretul meu ..pe pereti (nu sunt adepta unui cult al narcisismului, dar e prea frumos portretul meu, asa ca vroiam sa-l vada toata lumea). Multumesc mult, Ion...pentru gauri...
Apoi continuam cu Misiunea Cearceaful Insangerat ( Halloween Ltd.), cand m-am intins literalmente pe jos prin living la un'spe noaptea si am inceput sa arunc cu vopsea rosie pe un cearceaf vechi, astfel incat sa para ca fiind insangerat (nu stiu cat de bine mi-a iesit). Eh, a urmat bineinteles "udarea" Misiunii cu niste lichior fermecat, asa..ca intre prieteni...
Acum am purces la cautatul unui frac (apropos, daca stiti pe cineva cu frac, nu ezitati sa ma sunati/sms/mesaj pe blog /email/buzz/una in cap).


Si ne mai auzim noi, ca mie-mi place sa tot fac lucruri...

Happy Halloween, celor care il sarbatoriti cu mine la Moft, si celor care nu ati prins loc, ha ha ha.

Cumparati din .ro

Ipoteza: Halloween Night Party - Moft Restaurant (my lovley work place)
Organizare: meniu, decor, muzica...

Si de aici vreau sa incep sa va povestesc cum am ramas eu stupefiata. De ce? Pentru ca am ajuns la concluzia ca nu mai trebuie sa las un paianjen la tesut de panza intr-un ungher ascuns, ci pot gasi acea panza mirifica la pretul de numai 4, 5 Ron intr-un magazin, evident virtual...
Ce am mai descoperit in afara de obisnuitele masti, degete rupte, teste spintecate si schelete in sicrie (tot la un pret avantajos)? Multe idei pe care pana acum romansu'nostru nastrusnic nu avea unde sa le valorifice. Acum exista, la just a google away, o gama larga de magazine online, de unde iti poti procura cea mai traznita jucarie, fie ea de orice gen, tip, sex, inodor, insipid, incolor....da...incolor pentru ca am gasit la vanzare si fantome...
Asa arata doar un simplu anunt postat pe un site specializat:

AnunturiVand ghirlanda cu dovleci petru decorul de Halloween. O ghirlanda are lungimea de 4 m. www.costumtematic.ro 0722 688 206
Sunt uimita in fata turnurii pe care a luat-o comertul online pe. ro .

O joi seara de care imi era dor....

-"E lame fraaate..."
-" Ba nu e lame ma..."

Ei bine, sincer va zic ca imi era dor de o joi seara in fata calculatorului, arzand-o pe net, cu un paharel...si o tigara, modificand poze pe care le-am tot facut si n-am avut timp de ele...sa mai vorbesc cu "lumea" sa vad ce s-a mai intamplat printre oameni, sa mai trimit un email, doua...stuff like that. Viata este simpla, pacat ca ne-o complicam noi aiurea...
Stiu ca de dimineata ma trezesc inapoi la viata reala, dar mereu seara ma gandesc la coltisorul meu de pe internet, sau mai bine zis coltisorul meu de refugiu.
Hai sa dormiti bine, ca eu sigur voi face asta, chiar daca "salteaua ta e tarrrre..."
Kisses!

Ultimele raze de soare....sau My last sunshine...

Am fost in parc. M-am rupt de toate si am fugit peste drum. Toamna tarzie a resusit sa-mi relaxeze mintea si sufletul. M-am dat chiar si in Roata Mare. Si m-am simtit ca un copil atunci cand am cumparat un tub din acela de facut baloane, ...cand suflii prin cerculete si ies baloane. Ma uitam cum multimea de bule transparente pluteau in jurul meu, si fiecare pe rand se pierdea in zare. Eram alintata de razele de soare care apartineau unei toamne tarzii. Desi suntem inca in Octombrie, iarba este inca verde pe alocuri, iar salciile mele de pe malul Herastraului atarnau inca voluminoase pe marginea lacului. Un tablou de liniste si pace.
Acum s-a lasat seara si frigul a cuprins atmosfera ce ma inconjoara. Gandurile-mi sunt ca niste mici rachetute care circula in mintea mea cu o viteza exceptionala. Plan peste idee si sperante multiple.
I salute you, my Last Sunshine....

Shifting lives... sau Cum ajungi sa razbesti, intr-un final...

Mare atentie! , nu este despre CUM SA FACI sa razbesti. Este despre cum iei o decizie din pura inconstienta si determinare maxima, si apoi te lupti cu consecintele. Te gandesti la ce lasi in urma, la cine are de suferit, te oftici apoi ca mereu are cate cineva de suferit, dar in viata nu-i poti multumi pe toti. Sau mai ai solutia sa-i multumesti pe toti, iar tu...individa/ul din tine sa ramana mereu cu dorintele agatate undeva intr-un cuier vechi si prafuit. Ei bine, despre asta este acest post...despre cum te iei din cuier, te scuturi de praf si iesi la rampa. Motivatia? Simpla: poate ti-a cam ajuns sa stai agatat. Asta in cazul in care esti plin de personalitate si nu stii cum sa o folosesti. Exista acolo in lume, mereu cate ceva de facut. Personal, am redevenit pozitiva, invat inca foarte multe, si sunt mandra ca pot! Da, pot!
Va urez sa fiti ca mine...

Toate cele bune!

Primul banc misto pe care l-am auzit in ultima perioada (cateva luni...)

Sec, dar plin de semnificatii...

- Pofta de mancare aveti?

- Uneori am, alteori nu.

- Si cand nu aveti?

- Dupa ce am mancat…

Focus on this, for me.

Cand te concentrezi asupra unui lucru care stii sigur ca iti va aduce beneficii, tinzi sa uiti de restul lucrurilor care te-au tinut la linia de plutire pana in prezent. Si te arunci in valtoarea vietii tale, in agitatia zilnica, ajungand sa pierzi poate cele mai frumoase momente din prezent. Pur si simplu treci pe langa ele. Cum se cheama asta? Poate schimbare. Cu un iz manelistic, am sa spun ca zilele trec. Foarte repede, cand esti atat de ocupat incat uiti sa-ti uzi florile, sa-ti platesti facturile, si poate cel mai important, sa-ti saluti oamenii care iti erau dragi pana la Dumnezeu si inapoi. Si toate acestea pentru momente de glorie profesionala. Si tu si eu, noi toti trecem prin asta. Nu-i de judecat, ci doar de luat aminte. Faci o alegere, iar pe de o parte castigi, si pe alta pierzi...putin cate putin. Probabil ca deja am inceput sa ne intelegem prin semne. Si oare...nu mai avem ce sa ne spunem?! Focus on THAT, This Time , for me!

Run to Ruse, Bulgary. Saturday Night.

Spontan. Masini. Giurgiu Granita. Taxa. Ratacire. Destinatie. Having fun! Mancare buna. Plimbare. Destindere. Cerul cu stele. Tarziu in noapte. Drum liber. Viteza. Bucuresti. Gropi. Ferentari, niciodata. Etajul 4, Final.