Am ajuns!

Dupa 12 ore de avion, o ora prin aeroportul Kennedy, din Ny, am reusit sa ajung.
Drumul a fost ok, mai ales ca m-am lovit inca 1 data de o coincidenta. Cel care a stat langa mine in avion - salut Codrin! - a fost un partener minunat de zbor. S-a dovedit ca avem cunostinte comune, si asa ne-am imprietenit destul de repede. Ce sa va spun despre NY? Este bestial...in primul rand este foarte aglomerat. Aici poti gasi toate natiile lumii si de altfel ai mereu impresia ca totul este posibil. Am reusit sa ma orientez in ceea ce priveste metroul, si ma descurc destul de bine. NY-ul este un oras la care te poti adapta destul de repede. Am vazut aproape tot ce era de vazut. Muzee, zgarie nori, Empire si Rockefellr, m-am uitat pana si dupa Michael Jackson in flacara de la Statuia Libertatii. Am cunoscut si m-am impreietenit cu cativa oameni destul de ok.
Acum am sa scriu despre actorul pe care l-am cunoscut azi intr-un parc de pe langa Ground 0 (WTC):

Dear Jared, i spent a great time meeting and knowing you, hope we will see eachother soon, and as soon as i get home, i will send you the pics from while you were "working" you magic to the people. Kisses....

Acum va scriu dintr-un colt al Times Square-ului....de altfel langa mine sunt 2 negri si 1 chinez. M-am obisnuit sa fie asa. Am ajuns si in Brooklin, si pe pod, ...sunt f impresionata de maretia acestui oras!
Este mult de povestit. Muuuult!
Am sa mai scriu in cateva zile, cand voi ajunge in Kansass.


Salutari din capitala lumii....

Mai am 10 minute....

...si plec. Cam toate-s gata, desi sunt sigura ca undeva deasupra oceanului am sa realizez ca am lasat multe lucruri acasa...geamantanu-i cam mare. Ma simt ok, si sunt increzatoare. Am sa incerc sa va tin la curent cu ce voi face pe acolo, sper sa am o sursa de internet pe langa mine cat de curand. Teo sa ai grija de chei....:D, si daca e nevoie, feel free to party at the mansion!

Numa' bine! - treaba cu avionu' va fi dubioasa....:D

Welcome to the World, little friend...

El este Robert...Felicitari Cicis ca ai adus pe lume asa o minune. La multi ani!

First we take Manhattan, ....

1 day to go. Starea mi-am definit-o pan' la urma. Erau de fapt niste emotii mascate, pe care n-am stiut sa le compilez. Nu-s prima si nici ultima care pateste asa, nu?
Azi m-a lovit in fata "generatia celor de varsta mea". Ducandu-ma sa-mi fac asigurare de sanatate, am intrat intr-o agentie de turism de pe Mosilor...pe langa sucursala BRD - unde functionarii stiu sa-si trateze cu respect clientii - cred ca se numea ceva gen Alitalia Tours, or smth. Fetelor, daca aveti fetish-uri cu barbati care vorbesc despre pantaloni cu strasuri, si genti Vuitton, admirandu-si reciproc tinutele "de serviciu", ala-i locu'! Doi baieti angajati acolo, discutau despre asa ceva. Nu despre femei, fotbal sau masini! Strasuri si genti! Da. Daca m-ar fi intrebat cineva despre cum erau imbracati....as fi zis ca erau direct deportati de la ghena Bamboo SRL. But who am i to judge?!

In fine, e tarziu. Dar nu prea tarziu!

Numa' bine!

Incerc sa-mi definesc starea, si....

....si nu prea reusesc. Toti ma intreaba daca am emotii inainte de plecare, iar eu...nu stiu ce as le raspund. Apelez la complezenta, desi nu-mi pica deloc bine, si va raspund : "Da, am emotii, abia astept, i'm so excited."....bla bla stuff. Sincera sa fiu cred ca starea mea este una de inconstienta, pentru ca eu inca nu realizez ca in 2 zile, voi petrece 10 ore jumate intr-un avion care ma va duce, asa cum spune pe bilet, in State. Uau! Da...si abia acum am realizat ca ar trebui sa-mi fac o lista, cu Things to Do inainte de decolare. Sa apelam deci la Holly Agenda care sta pe biroul meu de cateva zile.
Cui ii las cheile de acasa, sa-mi "ude florile"? Cate caseste video sa-mi iau cu mine pentru filmat? Oare cardul de la camera foto imi va ajunge? Of, nu exista firme care sa se ocupe cu organizari de genu' asta!?
Organizarea Sori, ca nu mai tine.


Numa' bine!

Cum iarna nu-i ca vara, nici Predealu' nu-i ca ...Vama.

Asta e acum! Asa se intampla cand faci alegeri gresite. Ca trebuia la ora asta sa nu fiu la Predeal...stiu si eu. Ca trebuia sa fiu in Vama, trebuia sa fi stiut azi de dimineata cand am ales: stanga sau dreapta...si m-am dus dreapta. Stiam eu ca nu-i bine sa fii ambidextra.
Miercuri plec la NY. Ei bine aceasta a fost o alegere buna. Nu cred ca NY-ul ma va dezamagi. Nu are cum, pentru ca abia astept sa ma avant in tumultul vietii de acolo. In amalgamul de oameni pe care-i voi gasi, ii voi studia, si poate cu putin noroc am sa reusesc sa ii si cunosc.

Sunt cu gandul la tine, sa stii ....

Numa' bine!

Nu toti pot sta pe malul marii, cantand la pian....

http://www.youtube.com/watch?v=gre4DZuA6k4


Jessie paint your pictures 'bout how it's gonna be.
By now I should know better, your dreams are never free.
But tell me all about our little trailer by the sea;
Jessie you can always sell any dream to me.


I'll love you in the sunshine, lay you down in the warm white sand.
And who knows, maybe this time things'll turn out just the way you planned.....

When i thought i've seen it all....

This summary is not available. Please click here to view the post.

Everyday People a.k.a. "I can see you"

Stateam la coada la Angst. Ca-n fiecare zi, ce-i drept. Bineinteles ca era la casa acel baiat cu ochii verzi si gene mai lungi decat prevede legea, dar eu aveam doar o conserva de pate in brate (de Sibiu, dar tot nu-i paream interesanta). Pe el il vad zilnic. Aceasta este si ideea postu-lui de azi. Pe cine vad eu zilnic?
Draga mea Suki - mic si cret, tu esti in fata mea in fiecare zi, asa ca n-as putea sa te omit din aceasta lista. Apoi, da! Batraneii care stau pe margine la cersit in strada. Si pe ei ii vad, desi mi-as dori sa fac mai mult de atat in ceea ce-i priveste. Pentru ca la un moment dat te cam loveste-n fata, am observat ca si atunci cand plec la servici dimineata, plec cu aceeasi oameni, vecinii mei dragi (prea fericiti pentru ca si-au montata aerul conditionat - finally!). Ar mai fi motorul vecinului de langa mine, pe langa care trec, ingnorandu-mi intentia zilnica de a ma sui pe el. S-apoi, in statie la autobuz, la fix 8 fara 10, sunt aceeasi oameni. Asteapta resemnati autobuzul 301 - road to hell. Dar ei nu realizeaza.
Trecem rrrapid peste perioada din zi, pentru ca nu-mi doresc sa o contemplez si aici - poate ca cel mai dragut lucru care se intampla aici ar fi glumele si discutiile (i)morale sarate si pline de intelectualitate cu Darling, stii tu ...da da, tu - imi faci ziua draguta). Si ...taca paca, am ajuns acasa. Salut tanti, salut nenea pe la bloc, ce a mai explodat in subsol, ce caine a mai murit prin curte, macabru stiu, dar ei din asta traiesc. Acasa, nu-i nimeni. Liniste, in sfarsit!...trec 10 minute....20...30...hai gata, ca mi-a ajuns, sa urle muzica. Incepem cu "uite-o piesuca draguta, na-ti-o tie da-mi-o mie..." Odata simteam placere facand asta, acum, din pacate e monotonie. Mai stam un pic, si iesim inapoi in lume. Mie imi place "lumea". E interesanta, daca ai puterea sa o cunosti. Si cam atat...mai continuam...laterica. Ps: nepotul contabilei de la servici se joaca chiar acum cu incuietoarea de la birou. Poate ne blocheaza aici. He he he...

Calitate vs. Cantitate

Pentru ca in general, ceea ce trebuie facut, merita sa fie bine facut, m-am gandit ca azi sa scriu despre calitate si cantitate. O mica paralela intre aceste doua notiuni, care pe mine personal, ma intereseaza. Si acum stau si ma intreb, oare exista pe aceasta lume " mult si bun" sau oare s-ar potrivi realitatii noastre mai mult expresia "putin dar bun" ? Pentru ca nu vreau sa dezvolt acest subiect, dupa niste coordonate filozofice, am sa spun ca pentru mine calitatea este mult mai importanta decat cantitatea. De ce? Simplu, pentru ca intotdeauna am cautat esenta in orice lucru sau persoana intalnita. Am urmarit sa gasesc veritabilitatea in sinea ei, pentru a nu-mi face impresii gresite despre un anumit subiect. Cantitativ vorbind, prefer putinul. Putinul trebuie sa fie bun. Tocmai pentru ca este putin. Calitatea o gasim in orice domeniu: de la telefoane mobile pana la fotbal, de la haine pana la muzica. Si de aceea omul s-a obisnuit sa nu se multumesca cu orice. Pana si pe persoanele din jurul nostru am ajuns, cateodata, sa testam calitatea morala, tocmai pentru a vedea daca sunt sau nu de incredere. Si bine este sa le alegem tot dupa acest criteriu. Si nici cantitatea sentimentelor de care benefieciem nu conteaza, ci mai mult din ce sunt construite si daca primeaza. Asa ca, pentru azi, "putin da' bun" este ceea ce imi place.

Obisnuinta mea....

...M-am obisnuit cu ea. Sa vina de la sine monotonia. Poate si de aceea, am inceput sa fac lucruri in ultima vreme, pe care nu mi le-as fi dorit sa le fac pana acum un timp. Poate de aceea "s-a intamplat" si acest blog. Ce am sa scriu pe el, inca nu stiu. Probabil ca voi judeca, voi compune, si voi taia in carne vie, poate am sa rad si am sa glumesc, cu siguranta am sa va arat ce-mi place si cum sunt eu. Si toate acestea printre aceste randuri de inceput. Va fi coltul meu de internet. We all belong somewhere....