Primul post pe 2009...

Pai ce sa zic...? Ca e ora 6:22, si eu sunt treaza? N-ar fi o premiera! Cred ca fiecare om isi doreste ca de fiecare data cand vine anul nou, sa faca ceva nou...ei bine eu sunt constanta...sau cel putin asa consider...
Am inceput anul nou in sufrageria surorii mele...in fata calculatorului ascultand Ornella Vanoni - L'appuntamento...dupa sufletul meu...caci asa a fost sa fie...
Am venit acasa cu R.A.T.B. -ul, si pe canapea ma asteapta cineva...

Un an nou fericit...asa cum va fi al meu...!!!

Casuta mea de email, si amintirile din ea...

Ce face Sori cand sta acasa si se plictiseste (de moarte)? Poze, muzica, ...filme, telefoane...dar ce mi-a trecut prin cap sa fac a fost sa ma uit la sfarsitul casutei mele de e-mail. Am avzut ca acolo in fereastra de la email yahoo, exista un buton "last". Si am apasat. M-am minunat ce strangatoare am fost...am gasit emailuri inca din 2004 toamna... Cate amintiri, cate conversatii, cum am marcat fiecare intamplare cu cate un email, cum nu le-am sters pentru ca doream sa pastrez amintirea vie in timp a unor lucruri care s-au intamplat! Sute de e-mailuri, sute de pagini, sute de ganduri impartasite stateau aranjate unele sub altele, ...Si pe toate le-am pastrat. Am ras pret de jumate de ceas in fata calculatorului despre: glume, vechi flirturi virtuale, situatii de criza, poze si contacte ce atunci erau noi. Si pe toate le-am gasit acolo, unde in timp le-am adunat fara sa-mi dau seama...din 2004 pana azi, aproape fiind de sfarsitul gloriosului 2008.
Cu totii cred ca la sfarsit de an tragem o linie. Eu m-am intors in trecutul virtual al actiunilor mele, pentru a gasi ceea ce odata de mult era important si interesant. Da, acel "keep'n'thouch" .
Amuzant...

Multa caldura si un sfarsit de an asa cum se cuvine!
Sori.

Sarbatori cu fericire....

Ma aflu la al 24-lea Craciun din viata mea. Si incerc in fiecare an sa-mi aduc aminte unde eram anul trecut pe aceasta vreme. Dar nu reusesc.
Am fost la cumparaturi in Billa, ca doar nu ma riscam sa ma duc la Mall sau mai stiu eu ce alta Mecca a cumparaturilor, unde miile de oameni merg. Cred ca e ceva psihologic cu cumparaturile astea. E doar o ecuatie, zic eu, care arata asa: salariu+craciun=trebuie sa fie destul=>CUMPARATURI... Unde este necunoscuta din aceasta ecuatie?! Pai nu este. Desi nu vreau sa fiu in pielea celor care , in luna Ianuarie vor blestema cu desavarsire actiunile intreprinse inainte de Craciun...ca deh, romanu' e mana larga dar fara constiinta masurii...
Oameni buni! Nu va mai imbulziti in magazine! Nu va mai certati cu vanzatorii! Nu mai cautati super oferte ieftine si bune, ca tot pacaliti sunteti! Nebunia despre care auzim de la TV sau radio, ...pai tot noi o provocam! Tu cel care stai si citesti acum esti 1 din cele cateva mii despre care auzi ca-ti zice Esca la stiri diseara! Asta e...asa se intampla in Romanica noastra stralucitoare.
Acum...Va urez si eu "Craciun Fericit!"...si ne auzim pan' de Anu cel nou...care cica se prevede a fi unul prolific...

Va pupa Sori...

This is a first...

Este decembrie... Am fost mereu obisnuita sa-mi programez sarbatorile de iarna, sa-mi fac planuri, sa vorbesc cu mama despre meniul pentru masa de Craciun, sa ne pregatim cu fel si fel de cadouri, pentru fel si fel de oameni dragi. In oricare alt an as fi stiut inca de prin septembrie/octombrie unde ar fi urmat sa-mi petrec trecerea dintre ani. Ei bine, NU. Anul acesta "mergem pe burta". Schimbarile care s-au produs in ultima vreme si-au pus amprenta asupra micilor detalii de care am refuzat sa ma ocup, lasandu-le pe ultima suta...
Anul acesta, there is no plan. Lasam la voia intamplarii? Putem sa "cope with the unsecure feelings" generate de "there is no plan" asta? Om putea, iar eu una am inceput deja prin a-mi deschide a "bottle of red", pentru un decembrie tarziu fara plan...
And this is, actually, a first...

Numai bine...

Freak-ish and Sexy...

Am dat din intamplare peste acest barbat. Cautam numai sa vad ce s-a mai intamplat prin lume, pe la concursurile astea gen "Cautam talentu din om"..., evident in jumatea mea de ora pe seara, rezervata youtube-ului... Si am dat peste el. In afara de faptul ca e doar un pusti mult prea bine-cuvantat de Dumnezeu,care te face sa te simti un pic sexy dar si un pic intrigato-speriat, are si al dracului de mult sarm...Well, m-am uitat de vreo 3 4 ori la filmulet, si apoi am zis ca daca nu pot avea de a-face cu el live, "macar sa-l urc pe site pe bulangiu'". Cum nu-l pot transforma in "barbatul meu preferat din virtual", va invit sa-l vedeti si sa-l audiati pe VITAS!
Enjoy, si va pup.

Oameni si caini...

Scriam in zilele bune despre prietenie. Ma durea groaznic cand aflam ca relatiile de prietenie din jurul meu se rup. Si tot atunci, in zilele bune, luptam pentru PRIETENIE. Mi s-a demonstrat chiar si pana in clipa de fata ca luptam degeaba. Si am vazut multe cazuri si situatii in care as fi preferat sa inchid ochii si sa ma fac nevazuta. Momente in care as fi dat orice sa ma transform in "Omul Invizibil", sa dispar, ba chiar sa nu iau parte la anumite intamplari. Sau poate momente in care as fi vrut sa imi trag prietenii de ureche. Acum 2 zile era sa mor. Dupa ce "era sa mor" am stat 10 min si m-am gandit la multe. Nu stiu daca sunt persoana cea mai indicata sa vorbesc/scriu despre prietenie, dar un lucru stiu sigur...si va invit si pe voi sa-l aflati, printr-un simplu CLICK AICI . Te cam loveste in moalele capului, nu?

Seara buna.

O judeci?!

Vineri seara. Ajung acasa. Deschid El Computadore. Yahoo messenger. Offline messages. Link revista. Articol usor:



Nu mai insel, am obosit

Autor: marie jeanne

"E un mister cum se descurca anumite persoane cu viata lor. Anumite persoane care sunt atat de ocupate, incat imi pun serios problema daca au vreodata timp sa citeasca o carte, sa vada un film in liniste, sa gateasca acasa sau sa iasa cu prietenii. Sunt oameni care muncesc absolut in fiecare zi sau oameni care au prea multe lucruri in viata de care trebuie sa se ocupe. Exista insa si cei care au prea multe persoane in viata lor.
Si aici nu ma refer la bunici bolnavi care au nevoie de ingrijire, copii sau animale. Ma refer la cei in a caror viata au fost inghesuite mai multe persoane decat locurile prevazute de constructor. ­

Am o prietena casatorita, care are un amant. Are, pe langa asta, un job care ii ocupa zece ore din zi, obligatii de protocol care ii impun sa plimbe destul de des tot felul de persoane importante si parinti mai in varsta pe care ii viziteaza periodic.
Pentru mine, aceasta femeie este un model de eroina, cineva care daca nu ar trebui sa aiba statuie, ar trebui macar sa dea numele, onorific, unei reviste pentru femei suprasolicitate.

Am intrebat-o cum se descurca. Cu amaraciune in glas, m-a rugat sa o las in durerea ei. Numai ea stie prin ce trece! Daca doua seri pe saptamana scoate la cina clienti ai firmei, pe a treia o inventeaza si o dedica amantului. Daca in realitate se duce doar un weekend la doua luni acasa la parinti, weekendul din luna libera il petrece la munte cu amantul. Pauzele de masa in care ia pranzul cu clientii sunt mai rare decat odata la doua zile, cum pretinde ea. Timpul personal nu mai exista. Daca pretexteaza doua ore la salonul de infrumusetare, trebuie sa faca bine sa termine in jumatate de ora. Poate ar vrea sa vada vreodata un film cu prietenele, dar este o scuza deja folosita in scopuri practice, la fel cum sunt si expozitiile, piesele de teatru, cursul de dans si orele de sala.

Nu face nimic din toate acestea. Toata viata ei interioara se invarte in jurul programarii atente, a explicatiilor bine gandite, a studiului actoriei rafinate pentru acasa. A si uitat de ce tine atat de mult sa faca asta, a si uitat satisfactiile pe care acest amant i le-ar aduce. Pentru ca nu mai are timp sa se bucure nici de asta, prinsa in vartejul miscarii continuue si a mecanismelor de camuflaj. Stau si ma intreb daca in timp ce face dragoste cu el isi planifica un drum cat mai scurt spre casa, daca repeta in sinea ei discursul catre sot, daca inventeaza mici dragalasenii care sa-l faca sa o ierte ca dedica atat de mult timp "carierei".

Spre finalul discutiei, in timp ce eu aveam dilemele astea, o aud ca imi spune cu un glas terminat:
-Trebuie sa plec acum, ca sa ajung la sase acasa.
- E abia 3, ii raspund.
-Stiu, dar...
Si ma paraseste, lasandu-ma cu aceste ultime cuvinte rostite in timp ce-si infasura cu graba fularul:
-Cred ca nu mai insel. Am obosit."


O judeci!?

Ascult Salam, dar mai am o sansa...

Din segmentul STAND UP COMEDY, va recomand cu drag :

http://cocalari.com/2008/12/sa-radem-cu-teo/

ENJOY....i know i did....
Soarele cand apune, nu dispare...:D

It's all love, va pup!